Subiect: Automobiliştii sunt mai neatent decât biciclişti şi pietoni?

Ultima campanie de publicitate de frână, caritate siguranţă road, oferă o vedere de utilizatori ai drumurilor care este prea simplist este greu să vina pepită de logica care stă la baza frână pe noua campanie de sensibilizare road, care solicită conducătorilor auto să rămânem la 20mph în zonele construite pentru a îmbunătăţi siguranţa pietoni şi biciclişti. Care este bunul simţ.
Cu toate acestea, ceea ce nu sunt de acord cu, este campanie prea simplist noţiunea că driverele sunt rele şi altor utilizatori ai drumurilor sunt toate bune. Ca unii dintre voi abordate în răspunsurile dumneavoastră la James Ruppert blog despre biciclişti săptămâna trecută, lucruri în viaţă sunt niciodată destul de clar ca tăiat ca frână pe campanie este sugerând.
Experienţa mea este aceasta: aşa cum sunt şoferii care arată săraci drum de conştientizare, în mod similar există biciclişti şi pietoni care afişează un înnebunitor lipsa de sens pe autostrăzi şi byways noastre.
Pe naveta mea de zi cu zi lângă Kingston, deflectoare mine cât de multe pietoni insista pe drumurile aglomerate la 50 de metri de trecere de pietoni de trecere. La oră de vârf, acele pietonii adesea se găsesc eşuate între benzi de trafic, ele aşteptaţi pentru o pauza de masini din sens opus.
Pe de altă parte, poate că sunt abtine de a folosi oficial treceri controlate de trafic-lumina, pentru că unii biciclişti par să ignore cinic lumini de culoare roşie, ca în cazul în care acestea se aplică numai la conducătorii auto şi pietoni.
Un alt membru al personalului Autocar mi-a spus soţia lui – un navetişti zilnic cu experienţă pe o bicicleta – ceea ce priveşte pietoni aleatoare ca mai mult de un pericol pe drumul ei decât conducătorii auto.
Desigur, şoferii sunt cele cu obiecte grele, rapid la dispoziţia lor, şi numărul de utilizatori de drum accidentat de conducere periculoase în fiecare an depăşeşte câteva incidente leziunilor provocate de biciclişti aleatoare.
Cu toate acestea, mi-ar găsi mai mult în valoare în campanie de frână pe cazul folosit aceeaşi platformă să recunoască necesitatea pentru biciclişti şi pietoni să adopte nivelul de conştientizare, ea solicită conducătorilor auto. În campania sa pentru un slogan prea simplist de distilare, mă tem de frână riscurile alienantă şi patronau persoane pe care încearcă să-ţintă.
Frână a ales să transmită mesajul său prin mediu de panouri publicitare în Londra, folosind o serie de postere care descrie caritate ca cap-de cotitură.
Cu majoritatea billboard site-urilor în capitala situat aproape de principalele artere, am ar fi crezut ultimul lucru de caritate vrea să facă este rândul său, şefii de utilizatori ai drumurilor şi distrage-le la masina, bicicleta sau pantofi pe care îl folosesc ca un mijloc de transport.

The latest advertising campaign from Brake, the road safety charity, offers a view of road users that is too simplistic It's hard to fault the nugget of logic that underpins Brake's new road awareness campaign, which calls for drivers to stick to 20mph in built-up areas to improve the safety of pedestrians and cyclists. That's common sense.
What I do disagree with, however, is the campaign's overly simplistic notion that drivers are bad and other road users are all good. As some of you touched upon in your responses to James Ruppert's blog about cyclists last week, things in life are never quite as clear cut as Brake's campaign is suggesting.
My experience is this: just as there are car drivers who show poor road awareness, similarly there are cyclists and pedestrians who display a maddening lack of sense on our highways and byways.
On my daily commute near Kingston, it baffles me how many walkers insist on crossing busy roads within 50 metres of pedestrian crossings. At rush hour, those pedestrians often find themselves stranded between lanes of traffic as they wait for a break in the oncoming cars.
On the other hand, perhaps they are wary of using the official traffic-light-controlled crossings, because some cyclists seem to brazenly disregard red lights as if they only apply to drivers and walkers.
Another Autocar staff member tells me his wife – an experienced daily commuter on a bicycle – regards random pedestrians as more of a hazard on her journey than car drivers.
Of course, motorists are the ones with the heavy, fast objects at their disposal, and the number of road users injured by dangerous driving each year outweighs the few incidents of injuries caused by random cyclists.
Nevertheless, I would find more worth in Brake's campaign if it used the same platform to acknowledge the need for cyclists and pedestrians to adopt the same level of awareness as it is asking of drivers. In distilling its campaign to a overly simplistic slogan, I fear Brake risks alienating and patronising the people whom it is trying to target.
Brake has chosen to convey its message via the medium of billboards across London, using a series of posters that the charity describes as head-turning.
With most billboard sites in the capital situated close to major thoroughfares, I would have thought the last thing the charity wants to do is turn the heads of road users and distract them from operating the car, bicycle or shoes they're using as a mode of transport.